paradoxul zilelor

Si astepti sfarsitul inca unei zilei fara rost, astepti sa dormi si speri sa nu te mai trezesti in timp ce te gandesti la cat de important este [ti se spune] sa traiesti si sa te bucuri de fiecare zi, caci doar asa vei simti la sfarsit ca ai o viata implinita. Sa faci ceva, sa ai pasiuni , hobbyuri, prieteni interesanti, dragoste si intelepciune; ti le doresti si speri pentru ele si crezi ca faci ce poti sa le obtii dar, daca esti atent la tine din cand in cand, te surprinzi dorindu-ti sa scapi de la scoala sau de la munca, de langa oamenii aia care vor mereu ceva de la tine si de cei care doar trec pe langa tine, sa scapi de afectiunea sufocanta a celuilalt [pentru ce naiba ma iubeste, te intrebi]. Tot ce vrei sa faci e sa dormi si sa nu te mai trezesti, sa nu mai vezi ziua de maine.....maimuta idioata cu prea mult creier si empatie.