Povestiri adevărate

Tâmpit titlu dar fie...

Ajung să scriu ca pe Overheard, dar la mine nu's toate amuzante. Asta nu e. Asta e tristă.
Mă duc eu, copil cuminte, să-mi iau biscuiţi cu ovăz la magazinul de peste drum. Venise în vizită sau cu treburi o vânzătoare de acolo pe care o cunosc şi care acum are burta la gură..d'asta era doar în vizită. Tot bine şi frumos, mai era cu o tanti blondă şi un puşti de 10 ani să zicem. Puştiu se fâţâia pe acolo şi o aud pe drăguţa mea cunoştiinţă cu burta la gură spunându-i copilului în gura mare: "Da du'te şi tu p'aici printre maşini şi pişă-te, că nu te vede nimeni ce naiba! Hai du'te." Din fericire copilul nu s-a dus, cel puţin nu până am ieşit eu din magazin. Îi era ruşine ...din fericire.
Ca idee, acel "printre maşini" reprezintă maşinile parcate pe marginea drumului, o aşa numită şosea destul de circulată din Bucureşti. În zona recomandată, din faţa magazinului se află şi o trecere de pietoni...adică e de-a dreptul pustiu, nu te vede absolut nimeni.

Bine că nu am salutat-o.