S-au asezat lucrurile in asa fel zilele astea incat m-au pus pe ganduri. Am terminat de citit o carte despre publicitate, materialism, pierderea sufletului si ce mai conteaza pentru oameni (199.000 lei sau mai nou am vazut ca ii zice 29.90 lei..a crescut euro.. Frederic Beigbeder); se apropie Craciunul si cu el anxietatea sarbatorilor; vreau sa cumpar cadouri celor dragi si nu stiu cum sa impart banii. As vrea sa insemne din nou Craciunul ceva pentru cei dragi, nu doar un moment de stat acasa, de mancat si de indeplinit obligatii prin vizite la diverse rude. Ma intreb daca nu ar fi mai bine ca in locul bunurilor de consum pe care vreau sa le procur pentru ei, sa le dau un bilet sau sa le spun cat tin la ei si ce inseamna pentru mine. Oare ar conta? E un gest idealist, frumos si siropos in acelasi timp. Tare mi-e ca as primi in schimb o reactie de gen "Ce ai patit? Ce te-a apucat?" cu gandurile aferente neexprimate "Da' nu puteai sa-mi iei dracu' geanta aia de care am nevoie?" Nu-mi cunosc familia si nu stiu ce conteaza pentru ei si mi-e frica sa-i intreb. Sinceritatea si discutiile deschise nu sunt punctul nostru forte. Avem un cult al lui "taci si inghite" sau cel putin asta idee am prins-o eu crescand. Si m-am educat asa bine in felul asta incat e greu sa-mi schimb obiceiurile acum.

Ramane o posibilitate de analizat..cel mai probabil ramane doar o posibilitate.