Hell ride

După periplul meu prin centru în căutare de lucruri frumoase pentru o zi specială a unora, draga mea creatoare (mama) mă face să mă întorc acasă cu Ratb. Acum , eu nu am mai circulat de ceva timp cu autobuzul şi ale sale rude prin centru, la oră de vârf (adică oricând în Bucureşti) şi am uitat cum e. Sau pe vremea mea....aia în care foloseam maşinile în fiecare zi lucrurile stăteau altfel.
Da, acesta este un post în care mă plâng de partea cea mai nasoală din ziua mea de azi ; mersul cu troleibuzul. M-a şocat...şi nu mă şochează multe. Plin de cocalari. Plin! Aglomeraţie (deşi asta nu mă surprinde) gen de care n-am mai încercat demult. Şi evident ..mirosuri. Acum înţeleg de ce se plâng cei care merg cu Ratb..asta plus faptul că merge extrem de greu.
Am trăit bine, m-am învăţat cu viaţa bună de la metrou. Acolo şi când e aglomerat, măcar nu-ţi vin crizele datorită mirosurilor. Iar populaţia care circulă cu metroul este mai calmă, cu o medie de vârstă mai mică decât populaţia folositoare de Ratb şi măcar par mai civilizaţi (ştiu eu ce vreau să zic prin civilizaţi dar mi-e lene să mai explic aici).
Eu propun să se înceapă o petiţie sau strângere de fonduri sau ameninţări cu moartea la adresa celor care se ocupă cu proiectele alea mult promise de mărire a reţelei de metrou. Pentru că îmbătrânim şi o să ne deplasăm mai greu pe jos decât acum, căci în autobuze şi suratele sale eu nu mai calc decât dacă este rezonabil de gol şi dacă pun brăduţi în cele pline.