Cuvânt înainte partea a II a

Mă trezesc (defapt sunt trezită de factori externi) astăzi dimineaţă la o oră cruntă, oră pe la care ies moşii şi babele la plimbare pe străzi şi în timp ce analizam variantele de răcorire pe care le am la dispoziţie (includeam şi dormitul în cadă chiar cu apă călâie în ea) realizez un lucru trist: până acum vreo...câţiva ani aveam şi eu ca tot românul de pe atunci, geamurile de lemn care veniseră cu blocul. Unele geamuri de acest gen au rezistat mai bine, altele mai rău. În cazul geamului meu, iarna aveam zăpadă între ele şi crivăţul aferent, iar vara nu prea contau pentru că stăteau mereu deschise....asta fu realizarea mea. Până acum câţiva ani puteam să dorm cu geamurile deschise, acum zgomotul este prea mare. Mult prea mare. Şi cred că încep să-mi dau seama de ce. Aveam şi înainte tramvaie şi maşini pe stradă (poate mai puţine maşini dar erau) dar nu aveam scutere şi motociclete, adică clasa zgomotocicletelor. Bine că vă deplasaţi toţi cu altceva în afară de picioare, de parcă chiar aveţi nevoie de o drăcie care consumă benzină pentru a merge încet (mă refer la scutere). Dar ce contează toată lumea are deci trebuie să-ţi iei şi tu mai ales că le conduci fără permis. De motociclete nici nu mă mai iau. Celor care le au, le doresc doar atât: stâlp.