Hm...

Subiectul blogului (pe care trebuia să-l găsesc cum câteva luni): plictiseala.
Îmi urăsc tastatura. Merge greu, dar mi-e lene sa o scot pe cealaltă şi continui să sper că poate îşi dă drumul, poate e doar nouă.
Mă bate depresia pe umăr şi încerc să nu mă uit înapoi. E ca în povestioara lui Clive Barker; fuge nenea ăla fuge şi în spatele lui e Iadul care-l ademeneşte să se uite înapoi, astfel luându-i sufletul. Nu mai am chef să fiu depresivă; a trecut perioada. Poate că nu fac bine că o ascund pentru că aşa o iau razna încet, încet. Problema e că stau cam...in limbo ca să o dau pe englezeşte. Ocupaţiile nu-mi distrag atenţia destul de bine, dar nu-i nimic începe şcoala în câteva zile şi cu ea nebunia din afară.

Poate că ar trebui să nu îmi mai caut o idee, ci să o las să vină la mine. Nici nu mai pun întrebări neantului, în căutarea mea de idei, căci am văzut din nou că nu mi se răspunde..Duuhh ..doar e neant.
Lucrurile se schimbă şi se vor schimba şi mai mult.
Am o durere ..surdă în genunchiul stâng. Sper să fie de la vreme.

On a lighter side..au început desenele. Revenim la programul de văzut desene şi mâncat cu poftă după o zi de şcoală, sau nu (doar pt partea cu şcoala).
I love Fail Blog.

Asta este cea mai personală postare de până acum aşa că mă opresc.