All my desings simplified, all of my plans compromised and all of my dreams sacrified

M-am saturat de toti care-mi spun de viitor, de locuri de munca, de cum nu sunt calificata si nu o sa ajung nicaieri. Suntem prea multi, prea la fel. Si pana la urma de ce sa mai incerc sa fac ceva in domeniul care ma pasioneaza cat de cat? De ce, cand s-a nimerit sa fiu la facultate cu alti 300 si de studenti care or sa fie la fel ca mine la sfarsit. Cu licenta si mai incolo cu master, o parte luate cu note mari. De ce sa ma mai chinui atunci in timpul facultatii cand ajungem tot acolo? Ma chinui penru mine sau cel putin asa ma mint. Nu-mi pasa si nu vreau sa-mi pese de ce ma asteapta. Am dat la facultate ca sa am o ocupatie si de gura parintilor. Am dat la o facultate unde sa-mi placa ceea ce fac si pe ideea asta am mers in alegerea cursurilor. Acum nu imi mai merge la fel la capitolul alegerea locului de munca; iei ce prinzi. Sau cel putin asa imi este prezentata situatia de cei din jur. Daca e asa atunci poate ca ar trebui sa iau postul din orice domeniu care are cele mai putine responsabilitati si am terminat problema. Pentru care nu trebuie sa stii nimic. Mindless job. A se vedea American Beauty pentru asta. L-am avut in cap pe nenea ala in ultima vreme alaturi de eterna intrebare "What's the point?". Atat ca nimic nu merita efortul. Nihilism? Neah, nu merita efortul. Nici diacriticele, nici formatarea.